Florin Stanciu, genetician: „Suntem un amestec de influențe, din care cea slavă este dominantă”

Text publicat de Adrian Avarvarei în Presa Locală pe 17 noiembrie 2016

Cine este Florin Stanciu?

Ooo… grea întrebare, pentru că asta presupune ca eu să spun cine cred eu că sunt, iar eu am unele dificultăți în a înțelege cine sau ce sunt.

Voi face totuși o încercare. Înainte de toate sunt un om, un Homo sapiens sapiens născut pe Terra, undeva în Europa secolului al două-zecilea. Apoi sunt un bărbat, un român, un biolog (genetician cum mi se spune după specializarea pe care o am) și nu în ultimul rând un autor (aflat la început de drum). Mai sunt și altele, dar cred că am enumerat ceea ce este mai important pentru acest interviu.

Care este nivelul geneticii în România? Există fonduri pentru cercetare în domeniu?

Depinde la ce ne referim. Dacă ne referim la educație, pot spune că avem o școală foarte bună la București și alta la Cluj, unde se poate învăța genetica teoretică. Cu practica stăm mai prost, însă mediile universitare fac eforturi să rezolve această problemă prin granturi și parteneriate cu universități din afară.

Dacă ne referim la genetica medicală, aici sunt semne că lucrurile merg în direcția bună. S-au creat laboratoare de diagnostic molecular care asigură o parte din cererea pieței, însă când vine vorba de consiliere genetică avem o mare lipsă de personal specializat, pentru că medicii români nu sunt pregătiți sau nu se pregătesc pentru așa ceva. La medicină nu se face genetică umană pe cât de mult ar trebui.

Dacă ne referim la genetica judiciară, aici stăm bine, în sensul că România este la nivelul oricărei țări din Europa ba chiar pe unele le depășește.

Dacă ne referim la cercetare, aici stăm cel mai prost. Spre deosebire de diagnosticul medical și de analizele de paternitate, cercetarea nu este la fel de profitabilă (cel puțin nu imediat) și astfel nu există niciun interes real pentru a investi în acest domeniu. Ca și în alte științe e mai ușor și mai ieftin să imporți tehnologie decât să o creezi.

Pentru cercetare, centrele universitare sunt nevoite să acceseze fonduri externe, pe care de multe ori le pierd, deoarece infrastructura este depășită și totodată există competitori din țări mai avansate care pot susține proiecte de anvergură accesând aceleași fonduri. În ceea ce privește implicarea guvernului în cercetare, aceasta este ca și absentă. Se pare că noi avem cu totul alte priorități.

În UK, de exemplu, guvernul britanic finanțează “The 100,000 Genomes Project”, prin care se vor secvenția genomul a 100.000 de persoane. Costurile de secvențiere a genomului unei singure persoane se ridică în zilele noastre undeva la 1000 de lire sterline… Așadar, faceți singuri calculele pentru a vedea dimensiunea investiției unui guvern în ceva care va aduce o mulțime de noi descoperiri. Acest proiect va avea aplicabilitate în medicină și nu numai, iar rezultatele acestuia vor fi utile pentru toată planeta, întrucât va deveni unul dintre cele mai bune etaloane în ceea ce privește variabilitatea genomului uman, respectiv omul în toată complexitatea sa genetică, la nivel populațional.

În România cercetarea se află la nivel de supraviețuire. Cum spuneam… se pare că noi avem cu totul alte priorități.

Este folosită des testarea genetică în criminalistica românească?

Dacă ar fi posibil s-ar folosi în aproape fiecare caz ce implică identificarea de persoană, dar costurile de procesare a probelor biologice sunt încă ridicate și asta impune o selecție a cazurilor. Deci, răspunsul este da.

Cum diferă un astfel de test în lumea reală față de ceea ce vedem în filme?

Prin oamenii implicați și prin viteza de realizare. Evident, în filme realitatea este cosmetizată. În lumea reală detectivii nu aleargă după un suspect pentru ca apoi să devină oameni de laborator, iar introducerea unei probe într-un aparat nu duce la rezultate imediate, ci implică numeroase etape care se desfășoară pe parcursul a câtorva ore, chiar zile uneori.

V-ați ocupat de un subiect sensibil: harta genetică a României. Există obstacole politice pentru studiul acestui subiect?

Nu cred. Oricum, politica nu are ce căuta în știință, la fel cum nici religia nu are ce căuta în politică.

Suntem slavi sau latini? Cu cine ne înrudim?

Din punct de vedere genetic suntem un amestec de influențe, din care, în zilele noastre cea slavă este dominantă. Acest lucru a fost dovedit studiind mai multe categorii de markeri genetici și folosind cele mai mari eșantioane populaționale pe care s-au făcut vreodată astfel de analize, în România.

Am avut cândva și sânge latin – orice ar însemna acest lucru din punct de vedere genetic (cunoscut fiind faptul că romanii trimiși pe aceste teritorii au fost compuși la rândul lor dintr-un amestec de populații). Lingvistic însă suntem latini pentru că am ales să fim așa, adoptând la vremea respectivă cultura și limba Imperiului Roman.

Multe persoane confundă evoluția genetică cu cea culturală sau lingvistică. O populație este multidimensională și are un comportament complex în spațiu și timp.

România se află pe ultimele locuri în Europa la nivelul de acceptare a teoriei evoluției de către public. Ce opinie aveți legat de acest lucru?

Mi se pare trist și cumva are legătură cu societatea românească actuală, respectiv cea în care prosperă alte idei decât cele ale cunoașterii științifice. Aceasta se reflectă atât în fondurile alocate cercetării cât și în atracția actuală a românilor față de senzațional, ocultism, pseudoștiință și religie, pe care le folosesc drept surse de adevăr, pentru a-și explica lumea în care trăiesc.

Evoluția funcționează indiferent dacă credem sau nu în ea. Probabil asistăm la un proces de selecție naturală a unei meme culturale. Rămâne de văzut cum ne va afecta asta pe termen lung.

Care sunt planurile dvs. de viitor, ce doriți să mai cercetați?

Intenționez să-mi continui studiile în ceea ce privește genomul uman. Complexitatea sa necesită suportul informaticii, pentru că volumul de date obținut în astfel de analize este impresionant. Genomul secvențiat al unei persoane are în jur de 100 Gb și asta nu reprezintă decât informație brută (secvența nucleotidică).

Mi se pare că în lume are loc o adevărată revoluție în acest sens. Mă refer la informația genetică la nivel de Big Data, la machine learning, la algoritmi genetici și chiar la suportul pe care l-ar putea oferi inteligența artificială în deslușirea relațiilor complexe ce reies din interacția genomului cu mediul înconjurător.

Informația în acest domeniu este accesibilă dacă știi cum și ce să cauți. Cunoașterea înseamnă putere. Mediul virtual îți oferă acum șansa să poți cerceta lucruri care înainte erau imposibil de accesat și totodată îți oferă o oarecare independență, în sensul că nu contează unde te afli sau ce faci în restul timpului, atâta vreme cât ai acces la internet și evident, dorința de a învăța / cunoaște / descoperi lucruri noi.

În acest context aș vrea să aprofundez modul în care au evoluat genomurile la diverse grupe de organisme. Asta e o curiozitate de-a mea pe care o am încă din facultate.

0 Comments

Spune-ți părerea...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.