În ziua în care am lecturat Nuanțe de întuneric scrisă de Roxana Brînceanu am dat pe Goodreads* peste un articol despre comportamentul cititorului în funcție de sex. Intitulat sugestiv “Sex and Reading: A Look at Who’s Reading Whom” articolul respectiv prezintă iconografic cum stau, în genere, statisticile în relația sex cititor – carte – sex autor. Găsim acolo că 80% din cititorii unei autoare sunt femei pe când la autori lucrurile sunt echilibrate – 50% femei și 50% bărbați. Când vine vorba de Romania și de genuri literare, cred că lucrurile se schimbă puțin pentru că am o vagă bănuială, cum că o mare parte din femei citesc Rodica Ojog-Brașoveanu iar bărbații orice altceva… :))

În acest context, am realizat că citesc a doua carte SF scrisă de o autoare și prima la care autoarea este o româncă. Cred că dacă nu era articolul cu pricina, nici nu băgam de seamă, căci eu nu “văd” SF-ul în funcție de sex-ul celui care îl scrie, ci mai degrabă în funcție de stil și și de tema abordată. Așa că mi-am ascuțit simțul critic în ideea în care aș putea sesiza subtile diferențe de abordare și stil, în timp ce undeva în mintea mea se năștea speranțaaaaa… Știu din experiența cotidiană că SF-ul este considerat mai mult o literatură a bărbaților… Există evident și femei care citesc SF și multe altele care citesc Fantasy… dar când vine vorba de scris… pfff… “Un uccello raro a questo mondo, e davvero simile a un cigno nero…” Așa că mi-am zis… dacă este adevărat ce se scrie în articolul de mai sus… n-ar trebui noi să sprijinim mai mult autoarele de SF, căci prin intermediul lor am avea șansa (noi bărbații) să ne facem viața mai ușoară?… Parcă și văd cum “compatrioatele” noastre n-ar mai strâmba așa tare din nas când ar vedea că o anume carte SF este scrisă de o femeie…

Să revenim la Nuanțe de întuneric. Cartea are 80 de pagini, adică e cea mai subțire dintre toate cărțile SF publicate în ultima vreme pe la noi. Acest format automat m-a dus cu gândul la CPSFA, care are cam același număr de pagini, dar care este o revistă și nu o carte, abordează mai multe subiecte și povestiri ale unor autori diferiți și se adresează unei categorii de cititori cu comportament ușor diferit.

Personal îmi doresc să văd mai des un format ca acesta. E foarte ușor de parcurs, ușor de transportat și în plus cred că anumitor subiecte/teme, le stă mai bine într-o formă scurtă decât în una extinsă cu cai-verzi-pe-pereți doar pentru a se încadra în capriciile editoriale mainstream. Îmi place formatul și pentru că este unul de sine stătător. Nu agreez acele amestecuri hibride în care jumătate de volum cuprinde povestiri iar cealaltă jumătate roman. Deși, sub presiunea editorială  mai bine alegi un amestec publicat decât un nimic separat. Cunosc cel puțin un autor contemporan despre care bănuiesc că a făcut acest compromis.

Datorită dimensiunilor reduse, Nuanțe de întuneric poate fi încadrată mai degrabă la categoria nuvelă SF decât roman, deși intriga, decorul și personajele ei puteau fi lesne dezvoltate în această direcție.

Stilul Roxanei Brîceanu este unul fluid, ușor de parcurs. M-a impresionat cum reușește scriitoarea să ofere explicații unor situații cu potențial conflictual. Mi-au plăcut și detaliile tehnice, mai ales că deh… veneau de la o femeie-inginer. Personajele sunt bine conturate dată fiind dimensiunea cărții, decorul este unul futuristic: nave, găuri de vierme, replicatoare, telepatie și metalimbaj… destul de multe lucruri interesante închegate armonios în intriga sau altfel spus în povestea celor doi frați – Tim și Cam, personajele principale. Aceștia trec printr-o serie de aventuri care ne permit să-i descoperim, până ce își găsesc într-un final locul pe o navă vai-de-mama-ei, unde într-un context pur întâmplător ajung să fie martorii unei întâlniri deosebite. Pe scurt, când dai peste o navă cu numele de “Satanic” de care într-un final ajungi să-ți pară rău… iți este clar că autoarea știe să se joace literar cu percepția ta asupra personajelor și întâmplărilor. Atât în titlu cât și în cuprinsul poveștii am găsit o dualitate adesea contradictorie: Cam pare un om bun dar în același timp se adeverește a fi un hoț, căpitanul navei pare o femeie dură în spatele căreia se ascunde de fapt alcoolul, Satanic este o nava militară în care uneori curiozitatea reușește să se impună în pofida tuturor regulilor… și până la urmă cum arată nuanțele de întuneric dacă nu altfel decât sub forma de fărâme de lumină?… Binele și răul nu există, ci doar nuanțe între cele două extreme…

Am avut la un moment dat o problemă cu Cam, prescurtarea numelui unuia dintre frați – Camargue, care la început de propoziție te face să citești aiurea… dar asta e mai mult așa o notă pentru sine…

Finalul cărții a declanșat în mine același conflict și aceleași sentimente contradictorii ușor rezumate în “așa-i viața” sau “se mai întâmplă…”, de curând experimentate la parcurgerea știrilor despre un accident care a avut loc în India. Un turist beat a căzut în cușca unui tigru. Tigrul l-a mâncat sub privirile celor care au venit să-l admire. ~ The end ~. Faptul că admiri ceea ce natura a creat, nu te scutește de la a sfârși tragic sau de la asista la desfășurarea unor tragedii, în fața cărora sentimentele pe care le nutrești nu mai au nicio valoare.

Roxana Brîceanu nu a scris foarte multe cărți, Nuanțe de întuneric fiind a doua, după romanul său de debut Sharia (publicat în 2005 și reeditat anul acesta), însă a tradus o mulțime de cărți, căci pe lângă povestirile pe care le publică regulat în revistele SF de la noi, mai face și asta – traduce, ca noi să avem ce lectura. De exemplu, Wyrm (de Orson Scott Card) – una din cărțile pe care le-am citit anul acesta – a fost tradusă de Roxana.

nuante_de_intuneric

Și ca o concluzie la discuția de început… Domnilor… sprjiniți autoarele de SF căci dau o sensibilitate aparte textului. Evident prin asta încerc să dau dovadă de cavalerism… căci altfel, ar trebui să spun: domnilor sprijiniți SF-ul și aveți grijă de autoarele de SF, căci sunt rare precum ființele enigmatice care apar la finalul cărții scrise de Roxana Brîceanu. Ha!…Vreți să înțelegeți ce spun?… Citiți-i cartea!…

*pentru cine nu știe Goodreads este o rețea de socializare pentru cititori și autori creată de cei de la Amazon.

%d bloggers like this: