O scrisoare

Vreau să împărtășesc cu voi o bucurie.

Odată cu probele ajunse din teritoriu (pentru proiectul mtDNA.350RO), într-un plic am găsit și o scrisoare… Şi nu orice scrisoare, ci una lungă de vreo 4 pagini, bătută la mașina de scris. Inițial am crezut ca este o glumă. Cine mai are timpul și răbdarea, de a scrie ceva (în cazul de față o scrisoare) prin dactilografiere, în ziua de azi? Apoi, am citit-o…

Am și eu o mașina de scris pe numele ei de domnișoara „Erika”. Dânsa își ascunde pudoarea (ca să nu spun inutilitatea) ghemuită într-un colț de șifonier. O vreme mă gândeam că o țin pentru vreo apocalipsă. Aceasta m-ar fi lăsat fără curent electric și atunci eu aș fi avut cu ce să-mi scriu ultimele rânduri înainte de vreo invazie sau de un oricare alt sfârșit, într-o manieră lizibilă (căci altfel descâlcirea scrisului meu de mână ar fi dispărut odată cu mine). Apoi m-am sucit. Apocalipsa se lasă prea mult așteptată, așa că m-am hotărât să o țin pentru a da o lecție nepoților mei prezumtivi, de tipul „vedeți voi ce greu se scria înainte, nu ca acum când, pentru a scrie un text, e suficient să dictezi unui computer”.

Văzând că scrisoarea nu este nicio glumă și nici hârtie de ambalat vintage, am cautat să văd cine a scris-o, căci se născuse subit bănuiala ca autorul ei ar trebui sa aibă o etate înaintate… Și era și firesc să fie așa… Am găsit într-un colț anul nașterii 1932.

Evident am rămas profund impresionat. Un domn de 82 de ani, a citit despre studiul meu, a făcut eforturi în a participa la el și mai mult s-a gândit să împărtășească cu mine opiniile sale pe tema proiectului. Mă înclin în fața domniei sale și aștept să vină rezultatele. Cine știe s-ar putea să-i scriu și eu o scrisoare de răspuns. Tot la mașină. La Erika…

PS: Ulterior am aflat că domnul E.P. a fost profesor și a terminat Facultatea de Filozofie.

Stimate Domnule Florin Stanciu,

Citind ziarul Evenimentul zilei din 16 dec. 2o13 am aflat de studiul genetic întreprins de Dv. Nu m-a surprins citind că italienii nu au găsit în genomul românilor obârșia lor latină. Latinitatea în sine nici nu ar prea avea cum să predomine. Iată de ce cred eu:

  1. Migrațiile primare care au pătruns în Europa, (prin est) s-au încheiat prin sedentarea grupurilor umane pe cursuri de ape sau pe țărmuri de mare. (vezi Italia) Pe țărmurile italice s-au așezat foarte multe asemenea grupuri: etrusci, sabini, latini etc. Ulterior, în primul mileniu, peste acestea au avut loc alte migrații (năvălirea barbarilor – cum am fost învățați la școală). Deci, într-un timp istoric relativ scurt, peninsula italică a devenit, cum s-ar spune, o mișcare browniană din punct de vedere genetic.
  2. Teritoriul Daciei era mult mai vast decât azi și decât peninsula italică, iar populația dacică era relativ omogenă și, firește, mai puțin densă față de cea din peninsulă.
  3. Legiunile romane (și cortegiile lor numeroase care formau mașinăria romană de război) care au cucerit Dacia aveau ele însele o structură etnică (și genetică) extrem de eterogenă. Împăratul Traian, el însuși, era originar din Peninsula Iberică. Legiunile lui erau alcătuite din oameni proveniți și din colonii: greci, persani, gali, africani (egipteni, cartaginezi etc.), evrei etc. Peste toate astea, eu sunt convins că chiar printre italienii de azi sunt inizi care nu au gene latine, se pare că latinii nici nu erau o populație numeroasă, dar faptul că întemeierea Romei s-a făcut sub regi latini care au impus limba latină, aceasta a adoptat și termenul de latinitate a peninsulei. În acest sens sunt curios să văd concluziile ce le veți trage privind genomul oltenilor. În ziar se spune că studiul va reflecta dacă oltenii se trag de fapt din moldavi sau invers. Eu unul nu cred asta. Oltenii au niște particularități sui generis, față de restul românilor. Limba de toate zilele a oltenilor are la bază perfectul simplu (fusei, mâncai etc.), verb din limba latină în conjugare aproape identică, folosit azi și în vorbirea curentă a italienilor. Oltenii au totodată și trăsături psihice și caracteriale specifice, cu determinări clar genetice: spirit puternic de întreprinzători, urmărirea profitului din orice, sunt foarte sociabili, de viață, foarte veseli, optimiști și mai ales șmecheri (cât cuprinde! – vezi expresia tipică de „oți”). În opinia mea, ei au și muzica folclorică cea mai frumoasă din țară. Mai demult, din lecturile mele sau din discuțiile avute, am înțeles că Legiunea a X-a (?) Gemina, încartiruită în Oltenia, era preponderent alcătuită din evrei, etnie la care găsim aceleași trăsături ale oltenilor menționate mai sus. Deci, binomul investigației Dv. „olteni sau moldoveni”  nu ar putea viza și „olteni sau evrei” (mai în glumă sau mai în serios)?. În acest sens, de reținut și că la un moment dat, în timp ce în România erau, până să plece, cca 800.000 de evrei, în Oltenia erau foarte puțini. Unul dintre cei puțini a fost celebrul Eugen Ionescu. Când am avut ocazia am căutat să verific această informație: aflându-mă în localități oltenești în diferite ocazii am căutat de fiecare dată aproape să vizitez cimitire unde, într-adevăr, am constatat un număr de morminte evreiești extrem de mic.
  4. Concomitent cu colonizarea romană cu populație cu genom „pestriț”, adusă din peninsulă, a avut loc și o depopulare a Daciei, când Roma a trimis în peninsulă 500.000 de daci (bărbați = cromozomul Y !) ca sclavi, gărzi pretoriene, gladiatori etc. România anilor 1940 abia avea 16 milioane locuitori. A fost a doua mare captură de război umană a Romei, după cea din Galia lui Cezar care se ridica la un milion de sclavi.
  5. Cât despre descoperirea italienilor că românii au mai degrabă gene slave decât latine, mă întreb dacă nu au prelevat probe de la slavi din Rep. Moldova, mulți dintre aceștia și-au procurat pașapoarte românești pentru a putea sta în UE. Nu putem ignora însă faptul că suntem încercuiți de slavi, cu consecințele de rigoare, plus ocupația sovietică de după război. Să vă spun o glumă edificatoare în acest sens! În 1946 (eu aveam … ani), România era în (de)plină ocupație cu soldați sovietici, care, conform comicului C-tin Tănase, aveau sloganul „davai ceas, davai soție, harașo tovărășie”. Pe fondul acestei situații, trei soldați sovietici năvălesc peste o familie în casă; îl bat sălbatic pe român, îi violează fetele și nevasta, îi iau ceasul și alte bunuri și pleacă. Românul se duce la miliție să reclame. Pe drum își face socoteala cum să reclame, pentru că dacă spune că soldații erau sovietici, atunci îl vor bate și (…). Intră în secție. Milițianul îl vede plin de sânge, rupt și îl întreabă ce-a pățit. Românul: Tov. milițian, au năvălit în casă peste familia mea trei soldați japonezi și m-au bătut, mi-au violat fetele și nevasta, mi-au furat ceasul și alte bunuri… Milițianul îl oprește și după ce se uită la colegii săi nedumerit îl întreabă pe român! Soldați japonezi ai zis ? Ești nebun? Unde ai pomenit tu soldați japonezi în România? Poate soldați sovietici! Românul! D-voastră ați spus asta!! Așa că ceea ce este sigur este că nu avem gene japoneze, din păcate. Iată de ce e posibil ca italienii să aibă dreptate. Să nu pierdem din vedere că pentru a exprima cuvinte de maximă afectivitate în limba română (latină) folosim cuvinte slave precum dragoste, iubire cu derivatele lor (iubit/ă) etc. În zona mea de naștere nu se foloseau astea, ci amurez, amurează, a se amureza, muiere, sudul țării fiind preponderent izolat și rural.

Revenind la studiul genetic din Italia privind latinitatea noastră, de menționat și faptul că, mai ales în Transilvania, era, și mai este încă, în ciuda maghiarizării, de două mii de ani, folosirea numelor pur latine: Septimiu, Lucrețiu, Liviu, Coriolan(uș) etc, etc. Numele E. pe care îl port este folosit în lunca Dunării din Muntenia ca prenume, în timp ce în restul țării este nume de familie. O influență de peste Dunăre, a populației greacă, tracă, greco-romană. A urmat apoi colonizarea slavă de la Dunăre la Adriatica urmată de cea turcească, toate acestea ducând la modificările genetice și cu influențele de comportament și limbaj corespunzătoare (calabalâc, bre, hai sictir, bacșiș, șalvari, etc.).

Nu știu cât de extinsă este sfera investigațiilor Dv., dar ar fi de mare interes și punerea în evidență a rezultatelor funcționării acestui soft genetic trecut și prin filtrul instructiv-educativ al societății. Privit prin filiația formării și funcționării acestui soft genetic, rezultatele par să fie mai puțin pozitive și mai mult retrograde. De exemplu, eu consider că generația mea este ultima care a apucat faptul că până puțin după război, la țară (România = 75 % populație rurală, preponderent analfabetă) ușile caselor nu se încuiau, lumea fiind plecată toată ziua la câmp. În cel mai rar caz, cheia era (știa oricine asta!) sub preș. Astăzi însă, ușile sunt încuiate ca în basme, cu șapte chei dar zmeii le vin de hac. Se fură în dușmănie: până și parchetul și prizele din casă, nu m-ar mira să aud că se fură și pereții apartamentelor de la bloc; se fură identitate și voturi etc.

De violență, ce să mai spunem? În anii ’60, eram student în a doua mea facultate, când am dat în Scânteia peste o știre de zece cuvinte care spunea că cercetători din occident au declarat că crima are o determinare genetică. Eu gândeam asta încă înainte să citesc știrea. Numai că mă întrebam ce caută o asemenea știre într-un ziar comunist care pune asemenea fapte în cârcă societății capitaliste aflată în „descompunere”, bazată pe dictonul homo homini lupus. Am gândit bine pentru că după 3-4 zile, Scânteia a revenit cu un alt anunț la fel de lapidar ca primul în care spunea că știrea inițială a fost retractată, se pretindea, de către același for. De fapt, ea nu convenea ideologiei comuniste. Știrea respectivă nu convenea nici bisericii, oricare ar fi ea, pentru că însemna că Dumnezeu era beat criță când a creat „omul” și i-a încurcat genele. Eu nu am auzit nici până azi care este poziția geneticii față de determinarea crimei. Eu sunt convins că vina o poartă niște gene. Omul este un animal de pradă. Cimpanzeii, din care descindem, am văzut în diferite documentare TV, comit crime (!) incredibile. Crima a fost din totdeauna (și mai este!) un mod de asigurare a existenței. La început în scop de canibalism iar mai apoi (astăzi parcă și mai și) în scop de jaf. Nu mai vorbim de crimele cu pretexte de legalitate: religioase (sacrificii pentru zei); arderea pe rug, trimiterea mai repede pe lumea cealaltă la D-zeu, etc. Cercetările italienilor spun că genomul națiunii române este sărac în gene latine și mai consistent în gene slave. Dacă este chiar așa, se poate atunci trage concluzia că genomul națiunii române nu este un produs DOC (De Origine Controlată) și, deci, este un produs modificat genetic. De regulă, asemenea produse sunt respinse de popoare, vezi românii respinși mai peste tot în Europa, din cauza comportamentului lor. Numai că de 60 de ani, în Europa este un trend crescător de creare a unui genom nou, european, din considerente obiective, cum se întâmplă de sute de ani în America. Acesta va sta la baza Statelor Unite ale Europei.

Domnule Stanciu, realizez că m-am lăsat furat de subiectul investigației dv. și am depășit limitele bunei cuviințe în ce privește răbdarea dv. Vă cer scuze.

Cu deosebită stimă

E. P.

București,13 martie 2014

Cu prezenta, am depus și cele două eprubete cu exsudatul pt. investigație.

0 Comments

Spune-ți părerea...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.