Text publicat în Revista Fantastica – Nr.1/Primăvara 2016

Într-o lume a viitorului, într-un loc oarecare dintr-o regiune numită cândva România, mai multe entități se vor așeza la o masă rotundă, într-o sală ce se asemănă mult cu aceasta, mult mai impozantă însă doar în aparență, căci în realitate nu este decât o dărăpănătură decorată pompos cu elemente virtuale. Scopul acestei adunări este acela de a crea realități paralele într-un joc al imaginației, ale cărui hotare sunt stabilite doar de experiența de viață și de istețimea fiecărei entități participante. Entitățile nu se cunosc, nu s-au mai întâlnit niciodată până în acel moment, iar șansele ca ele să se reîntâlnească vreodată în aceeași formulă, sunt practic nule.

Vorbim deci, de o întâlnire spontană inițiată de Matricea din care acestea fac parte într-un efort disperat de a aduna câteva entități laolaltă. Măcar cu astfel de ocazii, decât deloc, cum se întâmplă în lumea reală, aceste entități fiind prin definiție ființe solitare…

Totul a pornit de la jocul „Undeva afară, dincolo de ce e bine și dincolo de ce e rău, există un câmp imens. Acolo ne vom întâlni.“ care a atras prin titlu câteva entități, să zicem cam câte s-au adunat și azi (vreo 25-30), care deși trăiesc într-o lume suprapopulată se simt singure și deci sunt numai bune pentru a crea câteva realități paralele, pe care Matricea le va vinde lumilor îndepărtate…

Ce facem noi acum se numea cândva cenaclu, cerc sau colocviu, a rostit pentru prima dată după 5 ore de muncă asiduă la o lume mai bună, una din entități – un individ cu formă translucidă care s-a trezit să se adreseze celorlalți prin viu grai. Adică pe gură așa cum făceau oamenii de odinioară…

Celelalte entități n-au schițat nimic iar acea incursiune importantă din perspectivă istorico-literară a trecut practic neobservată… Dimensiunile la care lucrau, le capta atât de mult atenția încât aceste entități (cu excepția celei care a vorbit), nu știau că se află fizic în preajma altora ca ele, iar acesta le influența inconștient în luarea deciziilor de proiectare… Matricea în schimb era mulțumită.

Dacă un observator din zilele noastre ar călători în acele vremuri, la întoarcere ar putea afirma fără dubiu că propoziția enunțată de entitate vorbitoare, reprezintă singurele cuvinte rostite în câteva sute de ani și totodată singura acțiunea care poate fi asociată cu ceea ce azi este cunoscut sub denumirea de gen literar science-fiction.

Vi se pare că în această lume a viitorului în care SF-ul nu mai există, realitatea este puțin distopică?…

Ei bine, am o veste bună și una proastă pentru dumneavoastră, stimate entități ale zilelor în care trăim…

Vestea proastă e că dispariția SF-ului a început de ceva vreme (să zicem odată cu digitalizarea…). Dacă nu mă credeți vă invit să repetați sub o formă sau alta experimentul pe care îl voi relata în rândurile următoare.

Abordați varianta clasică: mergeți și dați curs invitației unei biblioteci din orașul în care locuiți (cu localizare ultracentrală), de a realiza un club de lectură SF săptămânal. Organizați și promovați evenimentele clubului din timp ca lumea să-și poată planifica participarea. Asigurați-vă, atât cât puteți, că grupul vostru țintă nu este compus din oameni care sunt deja membrii consacrați ai fandom-ului. Realizați de la prima întâlnire un sondaj prin care să încercați să vă cunoașteți participanți, etc.

Veți obțineți, mai mult sau mai puțin, rezultate precum acestea:

Din totalul de participanți 30% au fost femei, restul bărbați. Media vârstei participanților a fost de 27 de ani cu extrema pozitivă de 12 de ani și cea negativă de 51 de ani. Au fost prezenți oameni din diferite arii ocupaționale: un copywriter, un avocat, 2 consultanți IT, un dezvoltator IT, un student, 2 elevi, 2 literați ș.a.m.d..

80% dintre cei prezenți au mai participat la un club de lectură sau la un cenaclu SF.

Dintre motivele pentru care s-a venit la acest club se pot enumera: „Pentru că scriu, îmi place SF-ul și sper să descopăr chestii legate de domeniu, pe care nu le știu.”, „Curiozitate”, „Interes pentru SF”, „Din pasiune”, „Din simpatie” „Pentru a cunoaște oameni noi care împărtășesc această pasiune”, „Să aflu ce este un club de lectură” și evident mâna hazardului: „Din greșeală, am terminat școala și am ajuns aici”.

Așteptările participanților legate de acest club au fost variate: „Să fie interactiv, să fie plin de informații legate de tehnici literare, stiluri, etc.”, „Să dezbatem teme interesante”, „Să aflu lucruri noi despre SF”, „Discuții libere legate de temele SF și cât mai puțin Fantasy”, „Poate poate mai găsim tineri, potențiali viitori scriitori”, „Să înțeleg SF-ul” și altele.

70% dintre cei prezenți au aflat de întâlnire de pe Facebook (denumirea mai veche pentru Matrice), 20% au aflat de la colegii din alte cenacluri sau organizații și 10% întâmplător la locul întâlnirii.

În 30 de zile, toți citesc cel puțin o carte, iar media pe lună se situează undeva între 4 și 5 cărți citite.

Ultima carte SF citită a fost încadrată temporal între “acum 30 de minute” și “acum 3 ani”. Marea majoritate însă s-a încadrat între 1-2 săptămâni.

Dintre titlurile ultimei cărți citite se pot enumera: Ancillary Mercy – Ann Leckie, Bring the Jubilee – Ward Moore, Contele Zero – William Gibson, Coșmarul – Oliviu Crâznic, Gangland – Florin Pîtea, George și Big Bangul – Lucy și Stephen Hawking, Jocul lui Ender și Xenocid – Orson Scott Card, Marțianul – Andy Weir și Redshirts – John Scalzi.

Când a venit vorba de enumerarea a 3 autori de SF din străinătate, participanții s-au întrecut a menționa pe: George R.R. Martin (3), Isaac Asimov (2), John Scalzi (2), Orson Scott Card (2), Arthur C. Clarke, Dan Simmons, Doris Lessing, Frank Herbert, Greg Egan, Jules Vernes, Kim S. Robinson, Hannu Rajaniemi, Hugh Howie, Larry Niven, Margaret Atwood, Paul Anderson, Peter Watts, Philip K. Dick, Samuel R. Delany, Stephen King, Steven Erikson, Ted Chiang și William Gibson.

La final a venit și rândul scriitorilor români de SF. Doar 20% dintre participanți nu au niciun scriitor român preferat. Dintre cei enumerați s-au detașat: Oliviu Crâznic (3), Marian Truță (3), Michael Hăulică (2), Mihai Alexandru Dincă(2), Sebastian A. Corn (2), Dan Doboș, Dănuț Ungureanu, Florin Pîtea, George Lazar, Ion Hobana, Liviu Radu, Roxana Brânceanu, Sergiu Fărcășan și Vladimir Colin.

Participanții au mai fost întrebați și cum ar trebui să se numească acest club, iar propunerile au fost: “Incursiuni în literatura SF”, „Galaxia SF”, „Exploratorii Galactici”, „Liviu Radu”, „Cenaclu SF”, „Citește RO” și destul de sugestiv pentru întâlnirea de azi „Viitorul sună bine???” (cu mai multe semne de întrebare).

La prima întâlnire a clubului au fost 12-15 participați dintre care 10 au răspuns la chestionarul înaintat.

Și acum marea surpriză. Câți participanți noi credeți ca au venit la a doua întâlnire?…

Zero.

Câți participanți din grupul țintă (tineri care nu sunt deja membrii consacrați ai fandom-ului) credeți ca au revenit la a doua întâlnire?…

Zero.

În total, câți participanți credeți că au venit la a doua întâlnire?…

O singura persoană.

Concluziile le puteți trage și singuri…

Vestea bună în ceea ce privește viitorul SF-ului, în general și cel Românesc, în particular, este aceea că SF-ul se va transforma în altceva, iar voi cei care citiți/ascultați aceste rânduri, nu veți apuca să vedeți rezultatul metamorfozei… Este o veste bună, pentru că doar voi nu veți înțelege această schimbare… pentru voi e totuna cu „SF-ul a murit“…

(semnează anonim)

Observatorul

(+) Titlul este un citat ce aparține poetului persan Jalāl ad-Dīn Muhammad Rūmī

(++) Acest text a fost citit prima oară în cadrul Colocviului Național de Critică și Exegeză Ion Hobana 2015: „Viitorul SF al României, SF-ul viitorului românesc”

 

Featured image: thinyykaabi.blogspot.ro

%d bloggers like this: