Am plecat la drum cu această carte cărând după mine o grămadă de preconcepții. După o auto-evaluare sumară am conștientizat că ele își aveau izvorul în desenele animate stupide pe care le vizionam în copilărie (în lipsă de altceva), în care “vegetalul” era reprezentat de o plantă carnivoră care se comporta ca un șchiop feroce țopăind în stânga și în dreapta într-un pi… pardon ghiveci.

Ei bine, în Vegetal n-am descoperit așa ceva. Romanul scris de autorul bicefal (cum ne place să numim în cercurile SF simbioza dintre Ungureanu și Truță) se axează mai mult pe trăirile lui Milu – personajul principal prin intermediul căruia descoperim un univers inocent, 100% românesc, încadrat în timp undeva în perioada anilor 70-80. Fie că ai trăit această perioadă, fie că te-ai născut mai apoi și ai primit acest univers la pachet – moștenire de la părinți, inevitabil ajungi pe ici și colo să te regăsești în lumea propusă de Ungureanu&Truță. Eu unul, am trăit experiența contactului cu un Tractorist pe la 4-5 ani. Acesta m-a luat cu el în tractor de unde am putut sa vad lumea altfel. La vârsta aia totul capătă proporții magice și la fel ca și Milu credeam despre Tractorist ca este un fel de semi-zeu capabil să îmblânzească fiara-tractor.

Vegetal a pornit de la o idee marca Marian Truță la care a achiesat și Dănuț Ungureanu. La final unul dintre ei a dat forma finală, armonizând ideea romanului. Autorul bicefal nu dorește dezvăluirea parților scrise de fiecare autor în parte, însă oricât de mult ar semăna stilurile celor doi autori, dacă ajungi să-i cunoști în viața reală iți dai seama care aparține cui după personalitatea și trăirile fiecăruia. Cireașa de pe tort – coperta este făcută de Tudor Popa.

Vegetal a apărut prima oară sub forma unui fragment în Almanahul Anticipația 2014, iar volumul a fost mai apoi lansat la Târgul de Carte Bookfest 2014. Ca și stil romanul nu se dorește a fi neapărat un SF clasic, ci mai degrabă un fantastic cu substrat științific, și asta pentru că explicațiile pentru comportamentul bizar al planetelor de cultura (subiectul intrigii) sunt oarecum indirecte și lasă loc de interpretare.

Vegetal pentru mine înseamnă și doua întâmplări aparte, care se învârt în jurul Clubului de Lectura Nemira.

Romanul a fost ales pentru lectura din luna iulie și după cum îmi este obiceiul vreau nu vreau mă apuc să citesc nominalizarea clubului (un fel de obișnuință auto-impusă). Am cumpărat-o de la Librăria Nemira de pe Magheru, însă n-am făcut doi pași afară din librărie că am și observat cum primele foi din carte dădeau să cadă. “Hopa!… asta până o termin ajunge avioane”, mi-am zis în timp ce am făcut cale întoarsă să o schimb. Trebuie menționat faptul că eu port cărțile în geanta și câteva luni bune iar acolo are loc un oarecare proces de degradare datorat celorlalte obiecte cu care o carte intra în contact. Deci, nu era loc de cărți fragile. Vânzătoarea draguță m-a pus să aleg o nouă carte… Le-am studiat eu precum un dealer de arta și am ales-o pe aia care mi se părea mie mai trainică.

Vegetalul meu a ajuns și pe la Festivalul de Science & Fiction de la Râșnov, unde mi-am propus să lecturez din el pe drum sau când mai aveam timp… numai că să vezi belea m-am trezit cum primele foi de la ce-a de-a doua carte începeau ușor să se desprindă. Am boscorodit ceva la adresa lipiciului și înainte sa trag vreo concluzie am întrebat și pe alții care cumpăraseră Vegetal, despre cum stă treaba. Nimeni nu avea problema mea… Eu supuneam cartea unor condiții care dădeau același rezultat… sau poate nimerisem un lot mai “altfel”… sau poate eram doar ghinionist.

La un moment dat îl trag de mâneca pe Dănuț Ungureanu, și el prezent la Râșnov…. și ii zic ce pățesc eu cu Vegetalul. Autorul nu stă prea mult pe gânduri și după ce mă chestionează, în glumă, cu privire la posibilitatea de a fi călcat-o la nervi, în picioare, îmi propune să i-o dau la schimb pentru una din lotul lui “fermecat”. Lucru care spre surprinderea mea s-a întâmplat chiar a doua zi, moment în care am profitat de ocazie pentru a cere și un autograf (mai jos Dănuț Ungureanu surprins în momentul cu pricina).

danut_ungureanu

Cartea primită la schimb era într-adevăr fermecată… nu se mai dezlipea și mai avea pe deasupra și autograf de la unul din capete…

Al doilea autograf l-am primit de la Marian Truță la Clubul de Lectură Nemira, unde după ce a asistat la discuțiile purtate în urma lecturării cărții sale, ne-a vorbit despre Vegetal din singura perspectivă pe care o cunoaște cel mai bine, cea a autorului. În istoria Clubului de Lectură, Vegetal este a doua carte a unui autor român care este invitat să participe la dezbateri alături de clienții săi – cititorii. De obicei, acele ediții ale Cluburi de Lectură sunt și cele mai frumoase întrucât feed-back-ul zboară din toate părțile într-un trio cheie: cititori – autori – editura.

Și de aici începe a doua întâmplare… În drum spre club am trecut pe la un anticariat de unde vroiam să cumpăr un dicționar SF. După ce l-am răsfoit puțin mi-am dat seama ca genul asta de dicționar este foarte plicticos și aproape nefolositor dacă nu ești vreun împătimit al istoriei literaturii SF, așa că am renunțat la idea de al achiziționa și m-am pus pe cautat “diverse” având în subconștient cuvântul “vegetal”. Și uite așa din raft în raft, din carte în carte, într-un beci prăfuit plin de antichități, rafturi de cărți și acarieni, am ajuns să dau peste una din cărțile la care râvneam în facultate. Atunci să vezi explozie de amintiri și momente plăcute în capul meu declanșate de determinatorul taxonomic (vezi poza de mai sus) cu ajutorul căruia identificam în facultate (în perioadele de practică) fiecare plăntuță ce ne ieșea în cale. Nici nu va imaginați pe lângă câte specii de plante treceți în fiecare zi chiar și într-un oraș, să nu mai spun pădure sau altă sălbăticie.

În acest context, Vegetalul lui Ungureanu & Truță a sunat pentru mine și ca un fel de avertisment ecologic (deși autorii au menționat că nu urmăreau neapărat acest efect),… un fel de revers al medaliei în ceea ce privește acțiunea omului asupra Naturii, căci în carte plantele care “atacau” erau cele cultivate de om și nu cele sălbatice…

Am cumpărat “Flora Mica Ilustrata a Republicii Populare Romana” fără să stau prea mult pe gânduri și am adus-o cu mine la club unde a fost deliciul curioșilor și unde am prezentat-o ca pe un fel de “arma” care se încadra perfect în universul lui Vegetal – cartea cu care puteai identifica speciile mutante.

Alte recenzii despre Vegetal găsiți aici și aici

%d bloggers like this: