Concurs „Fanatic Dune”

Golem 14 caută un fanatic al genului SF care să întrunească următoarele condiții:

  • Să-i placă să citească literatură SF&F direct în engleză;
  • Să locuiască în România;
  • Să-și dorească setul de cărți din imaginea de mai jos.

concurs

Pentru a participa la concurs el trebuie să facă două lucruri:

1. Să-i ureze drum bun și multă baftă în noua sa aventură lui Emanuel Grigoraș printr-un mesaj pe blogul personal (emanuelgrigoras.ro) ori pe pagina sa de Facebook, Google+ sau Twitter.

Emanuel Grigoraș este un scriitor contemporan de Science Fiction aflat la început de drum, membru de seamă al fandemului românesc, participant activ al cenaclului ProspectArt și cel care a făcut posibil acest concurs.

2. Să răspundă în secțiunea de comentarii (de la sfârșitul acestei postări) la întrebarea:  Dacă ați fi pentru o zi unul din personajele universului Dune, care ar fi acel personaj și de ce?...

Cel mai convingător răspuns va câștiga toate cele 11 volume. Dacă sunt mai multe răspunsuri convingătoare le voi supune tragerii la sort. Concursul se desfășoară până la data de 5 septembrie. În cazul în care până la aceasta dată nu se găsesc cel puțin doi fanatici, concursul se va prelungi automat în runde de câte 10 zile. Premiul se va înmâna personal în București sau prin Poșta Română (după 14 septembrie).

Spor și creativitate în răspunsuri!…

6 Comments

  1. Gabriela

    Daca ar fi sa aleg din universul Dune un personaj in locul caruia mi-ar plcea sa fiu, acesta ar fi Odrade. Fiind sora Bene Gesserit, iar ulterior devenind Maica Superioara, ea poseda multele calitati pe care le-am apreciat atat de mult la acest ordin: auto-control rafinat in asemenea maniera incat iti poti controla fiecare muschi si celula din corp; capacitatea de a observa mediul din jur cu o acuitate demna de detectiv; profunzime si intelegere a psihologiei oamenilor; inteligenta care permite dejucarea planurilor subtile ale actorilor politici; memorie genetica care ii da acces la trecutul atator altor surori, ceea ce este o sursa pretioasa de cunoastere; si nu in ultimul rand, detasarea fata de religii si folosirea lor in scopuri constructive pe termen lung. Cu toate acestea, ceea ce o face pe Odrade speciala si deosebita de celelalte surori este sensibilitatea ei si capacitatea de afectiune, pe care incearca cu atata ardoare sa o ascunda de celelalte membre. Si, desigur, abilitatile presciente mostenite de pe linia Atreides o mai deosebesc de celelalte Bene Gesserit. Dar pentru mine numai afectiunea si sensibilitatea ii ofera superioritate, caci nicio putere nu imbunatateste un supraom, daca aceasta il face sa piarda umanul din el…

  2. Iulia Panait

    Gurney Halleck. Unul dintre cei mai capabili luptatori care au insoțit Casa Atreides; Herbert i-a creionat impecabil amestecul de loialitate si forță, într-un univers in care aliantele se schimba cu rapiditate. M-au captivat abilitatea de a se adapta și de a tranforma impedimentele în avantaje, inteligența cu care își orchestrează atacurile și fluiditatea cu care găsește un citat potrivit oricărei situații. Cu siguranță exista personaje mult mai spectaculoase in tot Universul Dune, însă Halleck e unul dintre cele mai grozave caractere cu care m-aș putea identifica.

  3. Iulia M

    Greu de decis – universul Dune al lui Herbert este cel mai bine vazut dintr-un punct cat mai inalt, cat mai cuprinzator – numai de acolo s-ar putea percepe imensa tesatura de subtilitati cauza-efect care ii dau profunzimea incredibila.
    Leto Atreides II – imparatul-zeu al Dunei. Pentru mine, el este cel mai fascinant si cel mai fatetat personaj, poate chiar mai complex decat Paul Atreides. Cumva reusesc sa ma pun cu mai multa usurinta in pielea celorlalti „actori” din Dune, dar in cazul lui Leto II, personajul imi pare atat de labirintic.
    Este inspaimantatoare ideea de a-ti sacrifica identitatea biologica si de a apuca pe un asemenea drum pentru care nu exista nici precendent si nici indrumari. Leto II paseste singur pe Poteca lui de Aur, este unic in univers si este condamnat, ca orice „zeu”, la anularea sinelui ca individ, iar lumea pentru el, se imparte in doua: adulatori aproape fanatici sau antagonisti care nu vad decat tiranie in calea pe care o traseaza pentru omenire de-a lungul celor 3000 de ani de domnie. Din momentul metamorfozei sale, Leto exista aproape in afara evolutiei firesti a civilizatiei umane din universul lui Herbert. Si totusi, teoria mea este ca Leto II e un altruist. Renunta la propria natura pentru a urmari o realizare la scara unei civilizatii intregi. Dovada este faptul ca nu isi poate prevedea propriul sfarsit si deci nici nu urmareste activ protejarea de sine in sensul autoconservarii, desi se autoprotejeaza destul cat sa-si dea timpul cuvenit realizarii scopului pe care il urmareste. In multe privinte Leto II se considera pe sine o simpla unealta prin care sa ajunga la telul sau final, si de aceea accepta targul pe care tatal sau Paul nu a putut sa il faca: augmentarea propriului potential in feluri nebanuite dar toate legate de scopul ultim de a ghida umanitatea si de a obtine combinatia de gene cautata. Herbert a reusit sa-mi dea sentimentul ca inclusiv el, ca povestitor omniscient, nu are acces chiar la tot ceea ce „vede” Imparatul-zeu si ca „telul teribil” al lui Leto II, mostenit de la tatal sau Paul Atreides, este de fapt cu mult, mult mai complex chiar decat isi imagineaza inclusiv autorul.

  4. corbu roxana

    Imi doresc sa am sansa sa raspund altfel la aceasta intrebare, dar, din pacate, nu am avut inca ocazia sa citesc aceasta serie. Mi-am dorit, nu am avut oportunitatea (motivele conteaza mai putin), dar acum am o sansa si ar fi frumos sa se intample.

  5. Cristi Cordos

    Eu aș vrea să fiu Duncan Idaho, pentru ușurința cu care a ajuns Kwisatz Haderach.

    Paul Atreides a fost vânat de dușmanii lui de moarte, a fugit prin deșert, s-a bătut cu Jamis, a condus hoardele de fremeni în luptă, l-a bătut pe Sting, șamd – în principiu a muncit mult pentru tron. Ce să mai zicem de Leto II, care și-a dat umanitatea, iar dup-aia s-a plictisit timp de 3500 de ani într-un trup de vierme.

    Dar Duncan? Ce-a făcut Duncan? Admit, a avut o copilărie nefericită, și o tinerețe zbuciumată în care a murit de două ori ca să-i salveze pe cei doi de mai sus. Dup-aia au urmat 3500 de ani și zeci de reîncarnări în care tot ce a făcut a fost să procreeze cu diferite păstrăvărese, ceea nu a fost foarte greu ținând cont că era șeful lor. Ne reîntâlnim cu el după 1500 de ani, când Miles îl face scăpat de pe Gammu. Urmează cea mai “dificilă” perioadă din viața lui: mariajul cu Murbella. Bonus: după ce că tot ce fac este sex (mă rog, și niște conversații cu doi bătrânei), nici nu trebuie să crească el copiii, care-s trimiși la creșele BG-ului. Ei, si după ce-i face Murbellei patru plozi, fuge cu alta! Urmează vreo 20 de ani în care se plimbă si copulează cu Sheeana, până când e prins de ăia răi. În bătălia finală n-are absolut nici un merit – practic viermii se bat cu roboții și Oracolul Timpului îl duce pe ăla rău departe, și într-un final apoteotic, drept răsplată pentru cei 5000 de ani de desfrânare, Erasmus îi dă lui cheile împărăției. Așa mi-ar place și mie să fiu Kwisatz Haderach!

Lasă un răspuns la Iulia M Anulează răspunsul

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.