Genotipare Umană în Biocriminalistică şi Paleogenetică

Stanciu F, Stoian D. 2006, 162 p., Editura Semne. ISBN 973-624-368-0

CUPRINS

Capitolul 1. Introducere în studiul geneticii judiciare și al paleogeneticii umane – 1.1. Scurt istoric, 1.2. judiciară, 1.3. Paleogenetica umană, 1.4. Limite și diferențe științifice între genetica judiciară și paleogenetica umană.

Capitolul 2. Particularităţi ce țin de natura probei biologice de proveniența a extractului de 2.1. Prelevarea și păstrare probelor biologice, 2.2. Surse de ADN uman, 2.2.1. Sângele, 2.2.2. Sperma, 2.2.3. Urina, 2.2.4. Saliva, 2.2.5. Țesuturi ale organelor interne, 2.2.6. Țesutul tegumentar, 2.2.7. Țesutul osos, 2.2.8. Țesutul dentar, 2.2.9. Firul de păr, 2.2.10. Alte potențiale surse, 2.3. Variații cantitative ale ADN-ului, 2.4. Factori și procese ce concură la degradarea probelor biologice, respectiv a acizilor nucleici, 2.4.1. Factori degradatori ante-mortem, 2.4.2. Factori degradatori post-mortem.

Capitolul 3. Markeri genetici – 3.1. Definirea conceptului de genetic, 3.2. Clasificarea markerilor, 3.3. Scurtă introducere în metodele și tehnicile de identificare ale markerilor moleculari ADN, utilizate în paleogenetica umană și biocriminalistică, 3.3.1. Izolarea ADN-ului, 3.3.2. Restricția enzimatică, 3.3.3. Analiza spectofotometrică și fluorometrică, 3.3.4. Electroforeza, 3.3.5. Hibridizarea moleculara (Sothern Blotting), 3.3.6. Reacția de polimerizare în lanț (PCR), 3.3.7. Secvențierea, 3.4. Markeri moleculari ADN uzitați în studiile de genotipare umană, 3.4.1. Introducere în studiul microsateliţilor (STR), 3.4.2. Markeri moleculari ADN mitocondriali, 3.4.3. Markeri moleculari ADN nucleari.

Capitolul 4. Aspecte finale ale studiilor de genetică judiciară și paleogenetică umană – 4.1. Autenticitatea rezultatelor, 4.1.1. Surse de contaminare, 4.1.2. Eliminarea contaminării, 4.1.3. Validarea rezultatelor, 4.2. Utilitatea markerilor moleculari în studiile de paleogenetica umană și biocriminalistică, 4.2.1. filogenetici și ceasurile moleculare, 4.2.2. Diagnostic post-mortem, 4.2.3. Profilul fenotipic, 4.2.4. Identificare de persoane, 4.2.5. Testul de paternitate, 4.3. Considerente etice ale studiilor de genetică judiciară și paleogenetică umană, 4.4. Predicții cu privire la evoluția metodelor de studiu în biocriminalistică și paleogenetică umană.

Capitolul 5. Norme și legi – 5.1. Valoarea probatorie şi atribuirea profilului ADN în Criminalistică, 5.1.1. Atribuirea profilului ADN, 5.1.2 Baze de date ADN, 5.2. Metoda identificării profilului ADN – mijloc de probă, 5.2.1. Probațiunea în procesul penal pe baza profilului ADN, 5.2.2. Metoda identificării profilului ADN – mijloc de probă în procesul civil, 5.3. Reglementari internaționale privind investigația criminalistică pentru identificare pe baza profilului ADN, 5.3.1. Reglementari în legislația SUA privind identificarea biocriminalistică a profilului ADN, 5.3.2. Reglementări în legislația europeana privind identificarea biocriminalistică pe baza profilului ADN.

Bibliografie

Anexe

Lasă un comentariu